Definiție pentru IMPERATÍV în română:

IMPERATÍV

adjectivFeminine -Ă, Plural imperativi, Feminine and Plural -e

  • 1

    1. 1.1 Care ordonă. Poruncitor.

Origine

Din fr.impératif, lat.imperativus.

substantiv neutruPlural imperativi

  • 1

    1. 1.1 Necesitate categorică şi necondiţionată. Obligaţie.