Definiție pentru ÎMPIEDICÁ în română:

ÎMPIEDICÁ

verb

  • 1

    reflexiv A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (şi a cădea); a se poticni.

    1. 1.1figurat A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stinghereşte.

  • 2

    tranzitiv A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi.

    1. 2.1 A înfrâna roţile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu)

    2. 2.2 A pune piedica de siguranţă la mecanismul armelor de foc.

  • 3

    figurat tranzitiv A opri, a ţine în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva.

Origine

Lat. impedicare.

Utilizare

Var.: (reg.) împiedecá vb. I