Definiție pentru ÎMPÍNGE în română:

ÎMPÍNGE

verb

  • 1

    tranzitiv A mişca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare.

    1. 1.1intranzitiv A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc.

  • 2

    tranzitiv A face să înainteze; a duce, a purta (până departe).

    1. 2.1figurat, peiorativ A ajuta pe cineva să ajungă la o situaţie (nemeritată)

  • 3

    figurat tranzitiv A îndemna, a îmboldi.

  • 4

    reflexiv A se înghesui pentru a putea merge înainte.

    1. 4.1tranzitiv A îmbrânci.

  • 5

    tranzitiv (învechit) A izgoni, a alunga.

    1. 5.1figurat A nu accepta, a respinge.

  • 6

    intranzitiv (regional) A cheltui.

    1. 6.1tranzitiv A plăti.

Origine

Lat. impingere.