Definiție pentru ÎMPUTERNICÍ în română:

ÎMPUTERNICÍ

verb tranzitiv

  • 1

    A da cuiva puterea de a face ceva.

    1. 1.1Științe Juridice
      A da mandat, a autoriza.

  • 2

    tranzitiv şi reflexiv (învechit) A da sau a prinde putere, a(-şi) reface forţele, a (se) face mai puternic; a (se) întări.

Origine

În + puternic.