Definiție pentru ÎNĂLŢÁ în română:

ÎNĂLŢÁ

verb

  • 1

    tranzitiv şi reflexiv A (se) îndrepta în sus; a (se) ridica.

    1. 1.1tranzitiv A face să fie mai înalt prin ridicare şi aşezare pe un obiect situat mai sus etc.

    2. 1.2reflexiv (Rar; cu determinarea „pe cal”, „în şa”) A se urca pe cal. reflexiv A încăleca.

  • 2

    reflexiv A deveni mai înalt; a creşte.

  • 3

    reflexiv (Despre clădiri, monumente etc.) A apărea, a se ivi (în toată înălţimea).

  • 4

    tranzitiv A construi, a clădi.

    • ‘A înălţa o casă’

  • 5

    tranzitiv A ridica vocea, tonul; a pronunţa tare.

    1. 5.1reflexiv (Despre voce, glas, sunete) A se auzi (limpede)

  • 6

    tranzitiv A ridica pe cineva în rang.

    1. 6.1figurat A ridica din punct de vedere spiritual.

      • ‘Poezia înalţă sufletul’

    2. 6.2reflexiv A se arăta trufaş. reflexiv A se mândri.

Origine

Din Lat. * inaltiare (< altus).

Utilizare

Var.: (reg.) nălţá vb. I