Definiție pentru INFINÍT în română:

INFINÍT

substantiv neutru

  • 1

    Care nu are margini, limite; nesfârşit, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil.

    1. 1.1

      • ‘Infinit mai valoros decât...’

  • 2

    Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spaţiu şi în timp şi inepuizabilă pentru cunoaştere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spaţiu sau în timp; nesfârşit.

  • 3

    Matematică
    Mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată.

Origine

Din lat. infinitus, fr. infini.