Definiție pentru INFINITÍV în română:

INFINITÍV

substantiv neutruPlural infinitive

gramatică
  • 1

    gramatică
    (adesea adjectival) Mod nepersonal, considerat drept forma-tip a verbului şi care denumeşte acţiunea exprimată de verb fără referire la nuanţele ei modale, temporale sau personale.

Origine

Din fr.infinitif, lat.infinitivus.