Definiție pentru ÎNGĂDUÍNŢĂ în română:

ÎNGĂDUÍNŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    Încuviinţare, permisiune, voie; indulgenţă, toleranţă, îngăduială, îngăduire.

    1. 1.1 Înţelegere, bunăvoinţă reciprocă.

  • 2

    familiar, rar Păsuire, răgaz.

Origine

Îngădui + suf. -inţă.