Definiție pentru Î́NGER în română:

Î́NGER

substantiv masculin

  • 1

    (În creştinism, mozaism şi islam) Fiinţă spirituală creată de Dumnezeu, înzestrată cu calităţi excepţionale (de bunătate, de frumuseţe), considerată ca slujitor şi mesager al divinităţii, mediator între acesta şi oameni.

    1. 1.1 Epitet dezmierdător dat unei persoane.

Origine

Lat. angelus.