Definiție pentru ÍNIMĂ în română:

ÍNIMĂ

substantiv feminin

  • 1

    Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracţiile sale ritmice, circulaţia sângelui în organism, la om şi la animalele superioare; cord.

    1. 1.1 Piept.

  • 2

    Stomac, burtă, pântece, rânză.

  • 3

    (La cărţile de joc) Cupă.

  • 4

    Piesă sau organ de maşină care are o formă asemănătoare cu o inimă (I 1).

  • 5

    figurat Inima (I 1) considerată ca sediu al sentimentelor umane.

    1. 5.1

      • ‘I s-a bucurat inima când a auzit vestea cea bună’

  • 6

    figurat Inima (I 1) considerată ca centru şi simbol al vieţii sufleteşti.

    • ‘L-am şters din inimă’

  • 7

    figurat Caracter, fire.

    • ‘Seamănă cu tatăl lui la chip şi la inimă’

  • 8

    figurat Fiinţă, om, individ.

    • ‘Înflăcărarea a cuprins toate inimile’

  • 9

    unestablished Mijloc, centru, interior.

  • 10

    unestablished Piesă sau element de construcţie care ocupă un loc central într-un sistem tehnic sau într-un element al acestuia.

  • 11

    unestablished Partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct; miez.

  • 12

    unestablished Partea cea mai importantă, esenţială a unui lucru.

Origine

Lat. anima.

Utilizare

— Var.: ínemă s.f.