Definiție pentru INTERDÍCŢIE în română:

INTERDÍCŢIE

substantiv feminin

  • 1

    Prevedere legală prin care se interzice săvârşirea anumitor fapte sau acte.

  • 2

    Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice.

  • 3

    Stare în care se află aceste persoane.

Origine

Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis.

Utilizare

Var.: interdicţiúne s.f.