Definiție pentru ÎNTOÁRCE în română:

ÎNTOÁRCE

verb

  • 1

    reflexiv şi tranzitiv A se înapoia sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni sau a face să revină.

    1. 1.1tranzitiv (Despre o stare afectivă sau maladivă) A-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat)

    2. 1.2reflexiv A se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcţia iniţială.

  • 2

    A-şi schimba sau a face pe cineva să-şi schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească.

    1. 2.1tranzitiv A retrage o vorbă, o promisune etc., a reveni asupra...

  • 3

    A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface.

    • ‘S-a întors ploaia în ninsoare’
    1. 3.1tranzitiv (învechit) A traduce un text dintr-o limbă în alta. tranzitiv (învechit) P. ext. a interpreta.

  • 4

    tranzitiv A învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta).

    1. 4.1prin specializare A învârti, a răsuci resortul unui mecanism.

      • ‘A întoarce ceasul’

    2. 4.2tranzitiv A jugăni (un animal)

  • 5

    tranzitiv şi reflexiv A(-şi) mişca, a(-şi) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea în altă direcţie decât cea iniţială.

  • 6

    tranzitiv A schimba poziţia unui obiect, aşezându-l invers faţă de poziţia anterioară sau faţă de poziţia firească.

    1. 6.1 A da filele unei cărţi, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi. A răsfoi.

    2. 6.2 A pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos. A preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în faţă.

    3. 6.3 A învârti paiele, fânul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra.

    4. 6.4 A ara din nou un ogor.

  • 7

    tranzitiv A da îndărăt, a restitui.

    1. 7.1figurat A răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea.

    2. 7.2 A răspunde, a replica (cu ostentaţie, cu impertinenţă)

Origine

Lat. intorquere.