Definiție pentru ÎNTORSĂTÚRĂ în română:

ÎNTORSĂTÚRĂ

substantiv feminin

  • 1

    Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); întorsură (1), cot (I 2).

    1. 1.1figurat Schimbare esenţială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări. Curs nou, înfăţişare nouă.

  • 2

    figurat, rar Întorsură (2).

  • 3

    figurat Fel de a aşeza cuvintele, propoziţiile într-o frază.

Origine

Întors + suf. -ătură.