Definiție pentru ÎNTRERUPĂTÓR în română:

ÎNTRERUPĂTÓR

substantiv neutru & adjectiv

  • 1

    (Aparat, dispozitiv) care serveşte la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc..

Origine

Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).

Utilizare

Var.: întreruptór, -oáre adj., s.n.