Definiție pentru ÎNTRU în română:

ÎNTRU

prepoziție

  • 1

    (Introduce un complement circumstanţial de loc, Arată starea sau acţiunea în interiorul unui spaţiu)

    • ‘A locui într-un sat’

  • 2

    (Introduce un complement circumstanţial de loc, Arată intrarea sau mişcarea în interiorul unui spaţiu)

    • ‘A intra într-o pădure’

  • 3

    (Introduce un complement circumstanţial de loc, Arată direcţia sau ţinta mişcării)

    • ‘A se da într-o parte’

  • 4

    (Introduce un complement circumstanţial de timp, Arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acţiune)

    • ‘Într-un timp scurt’

  • 5

    (Introduce un complement circumstanţial de timp, Arată timpul cât durează o acţiune)

    • ‘Va plăti datoria într-un an’

  • 6

    învechit; introduce un complement circumstanţial de scop

    • ‘Iese întru întâmpinarea musafirului’

  • 7

    (Introduce un complement circumstanţial de mod)

    • ‘A alerga într-un suflet’

  • 8

    (Introduce un complement circumstanţial instrumental)

    • ‘Este îmbrăcat într-o scurtă de piele’

  • 9

    (Introduce un complement circumstanţial de relaţie)

    • ‘A fi de acord întru totul cu cineva’

  • 10

    (Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri)

    • ‘Râul s-a prefăcut într-un pod de gheaţă’

Origine

Lat. intro.