Definiție pentru INVENTÁR în română:

INVENTÁR

substantiv neutru

  • 1

    Listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (şi descrise cantitativ şi valoric) toate bunurile care se află, la un moment dat, într-o gospodărie, într-o instituţie, într-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri.

    1. 1.1P. gener. Listă exactă, amănunţită. P. gener. Înşirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.)

Origine

Din fr. inventaire, lat. inventarium.