Definiție pentru ÎNVOÍ în română:

ÎNVOÍ

verb

  • 1

    reflexiv reciproc A ajunge la o înţelegere, a cădea de acord, a se învoi cu cineva.

    1. 1.1reflexiv A se angaja, a se tocmi.

  • 2

    reflexiv A se declara de acord cu ceva, a consimţi la ceva.

  • 3

    reflexiv reciproc A trăi în bună înţelegere cu cineva, a se înţelege, a se împăca.

  • 4

    tranzitiv A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a îngădui.

    1. 4.1 A permite cuiva să lipsească (pentru scurt timp) de la serviciu, de la şcoală, de la cazarmă etc.

Origine

În + voie.