Definiție pentru IRÍDIU în română:

IRÍDIU

substantiv neutru

  • 1

    Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, puţin ductil, cu temperatura de topire foarte înaltă, întrebuinţat la confecţionarea unor instrumente fizice şi chirurgicale, a vârfurilor de peniţă pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice.

Origine

Din fr. iridium.

Utilizare

Var.: irídium s.n.