Definiție pentru IŞLÍC în română:

IŞLÍC

substantiv neutru

învechit
  • 1

    învechit Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri şi uneori de soţiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc..

Origine

Cf. tc. başlık.

Utilizare

Var.: (înv.) şlic s.n.