Definiție pentru IÚTE în română:

IÚTE

adjectiv

  • 1

    (Despre oameni) Care acţionează sau reacţionează repede; expeditiv, prompt; care se produce fără întârziere, rapid.

    • ‘Om iute’
    • ‘Replică iute’
    1. 1.1 Care fuge, aleargă, înaintează cu viteză mare.

      • ‘Cal iute’
      • ‘Mers iute’

    2. 1.2 În grabă, repede, imediat, îndată.

      • ‘S-a dus iute acolo’

    3. 1.3 Care se produce cu tărie, cu forţă.

      • ‘Ploaie iute’

  • 2

    Care se enervează, se supără, se mânie uşor; irascibil; violent.

  • 3

    Care are gust înţepător; care produce o senzaţie gustativă usturătoare; picant.

    • ‘Mâncare iute’
    • ‘Gust iute’
    1. 3.1 Care produce o senzaţie olfactivă înţepătoare şi neplăcută.

      • ‘Miros iute’

Origine

Din sl. Ijutŭ.