Definiție pentru JURÁ în română:

JURÁ

verb

  • 1

    tranzitiv şi reflexiv A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ.

    1. 1.1tranzitiv A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziţie sau o mărturie.

    2. 1.2reflexiv A promite prin jurământ.

  • 2

    reflexiv A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate).

  • 3

    tranzitiv A ruga pe cineva cu stăruinţă; a implora, a conjura.

Origine

Lat. jurare.