Definiție pentru JURĂTÓR în română:
JURĂTÓR
substantiv neutru şi masculinFeminine -OÁRE, Feminine and Plural jurători, Feminine and Plural -oare
învechit- 1
învechit Persoană care jură în calitate de martor în faţa unei instanţe judiciare.
Origine
Jura + suf. -ător.