Definiție pentru K în română:

K

substantiv masculin

  • 1

    A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii şi în neologisme cu caracter internaţional.

  • 2

    Numele sunetelor notate cu această literă.

    1. 2.1 Consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e şi i.

    2. 2.2 Consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c.