Definiție pentru LANŢ în română:

LANŢ

substantiv neutru

  • 1

    Şir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un tot, care serveşte spre a lega ceva, a transmite o mişcare etc..

    1. 1.1 Instrument format dintr-un şir de vergele groase, cu care se măsoară lungimile de teren.

    2. 1.2 Lucrătură simplă făcută cu croşeta, care constă dintr-un şir de ochiuri înlănţuite.

  • 2

    Lanţ (1) mic, de obicei din metal preţios, servind ca podoabă (la mână, la gât).

  • 3

    figurat Tot ceea ce constituie o legătură puternică; ceea ce încătuşează libertatea, independenţa cuiva.

  • 4

    Şir continuu de elemente, fiinţe, lucruri, stări asemănătoare.

    1. 4.1 Şir format din mai mulţi atomi legaţi între ei. Catenă.

Origine

Din bg. lanec.