Definiție pentru LEMN în română:

LEMN

substantiv neutruPlural lemne

  • 1

    Ţesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim şi fibre cu lignină, folosit ca material de construcţie, drept combustibil etc..

  • 2

    Tulpina şi ramurile unui arbore (sau arbust) tăiat, servind pentru construcţii, drept combustibil etc.; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust).

  • 3

    familiar învechit Copac, arbust.

Origine

Lat. lignum.