Definiție pentru LOC în română:

LOC

substantiv neutru

  • 1

    Punct, porţiune determinată în spaţiu.

    1. 1.1 Bucată de pământ (cultivabil)

    2. 1.2 Regiune. Ţinut. P. ext. ţară.

    3. 1.3 Aşezare omenească, localitate. Regiunea, ţara, localitatea în care s-a născut cineva.

  • 2

    Spaţiu ocupat de cineva sau de ceva.

  • 3

    Pasaj într-o scrisoare; publicaţie în care a apărut un anumit lucru.

  • 4

    Slujbă, post; funcţie.

  • 5

    Situaţie socială a cuiva; p. gener. situaţie.

    1. 5.1

      v. comun
      • ‘Loc comun’

  • 6

    Moment potrivit; prilej, ocazie.

Origine

Lat. locus.