Definiție pentru LOCATÍV în română:

LOCATÍV

substantiv neutruPlural locativi

  • 1

    Caz al flexiunii nominale în unele limbi, care arată locul unde se petrece acţiunea verbului.

Origine

Din fr.locatif.

adjectivPlural locativi, Feminine -Ă, Feminine and Plural -e

  • 1

    1. 1.1 Privitor la spaţiul locuibil (închiriat) Privitor la locaţie, de locaţie.