Definiție pentru LUÁ în română:

LUÁ

verb tranzitiv

  • 1

    A prinde un obiect în mână spre a-l ţine (şi a se servi de el) sau spre a-l pune în altă parte.

    1. 1.1 A apuca pe cineva sau ceva cu mâna. A cuprinde cu braţul (de după...) P. ext. a înhăţa, a înşfăca.

  • 2

    A mânca (pe apucate), a înghiţi din ceva; spec. a înghiţi o doctorie.

  • 3

    A îmbrăca, a pune pe sine o haină etc..

  • 4

    A scoate ceva din locul în care se afla; a smulge, a desprinde.

    1. 4.1reflexiv (Rar) A înceta să mai existe. reflexiv A dispărea.

  • 5

    A scoate ceva în cantitate limitată.

  • 6

    A deposeda pe cineva de un lucru (fără intenţia de a şi-l însuşi).

    1. 6.1 A face să paralizeze, a paraliza o parte a corpului.

  • 7

    A-şi însuşi ceea ce i se cuvine, a pune stăpânire pe ceva; p. ext. a primi, a căpăta.

  • 8

    A(-şi) face rost de ceva; a găsi pe cineva sau ceva.

  • 9

    A cumpăra.

  • 10

    A încasa o sumă de bani.

  • 11

    A-şi însuşi un lucru străin.

  • 12

    A cuceri; a ocupa.

    1. 12.1 A ataca într-un anumit fel sau cu o anumită armă.

  • 13

    A angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plată.

    1. 13.1 A invita pe cineva la joc, la dans.

    2. 13.2 A primi pe cineva la sine. A contracta o legătură de rudenie cu cineva.

    3. 13.3reflexiv reciproc A se căsători.

  • 14

    A se angaja, a se însărcina (cu ceva).

  • 15

    A contracta o boală molipsitoare.

  • 16

    (Despre vase) A avea o anumită capacitate, a cuprinde.

  • 17

    A duce cu sine.

    1. 17.1 A duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de însoţitor.

    2. 17.2reflexiv (Despre vopsele) A se desprinde, a se şterge (şi a se lipi pe altceva)

  • 18

    (Despre vehicule) A transporta pe cineva.

  • 19

    A începe, a porni să....

    1. 19.1 A cuprinde (pe cineva)

  • 20

    (Construit cu pronumele „o”, cu valoare neutră) A pleca, a porni.

    1. 20.1 A se îndrepta într-o direcţie oarecare. A coti spre...

      • ‘A luat-o la deal’

    2. 20.2 A-şi schimba direcţia.

      • ‘Drumul o ia la dreapta’

  • 21

    A merge, a parcurge.

Origine

Lat. levare.