Definiție pentru MĂCINÁ în română:

MĂCINÁ

verb tranzitiv

  • 1

    A preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valţurilor morii; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii, râşniţei sau al altor unelte.

  • 2

    figurat A fărâmiţa, a zdrobi, a ruina, a roade, a mânca.

    1. 2.1

      • ‘Zidurile se macină’

    2. 2.2 A chinui, a consuma, a distruge.

  • 3

    figurat A examina sau a medita îndelung; a rumega, a depăna.

Origine

Lat. machinari.