Definițiile principale ale MĂNÁ în Română

: MĂNÁ1MÂNÁ2MÁNĂ3MẤNĂ4

MĂNÁ1

verb reflexiv

  • 1

    (Despre plante şi recolte) A căpăta mană (2); a se strica din cauza manei.

Origine

Din mană

Definițiile principale ale MĂNÁ în Română

: MĂNÁ1MÂNÁ2MÁNĂ3MẤNĂ4

MÂNÁ2

verb tranzitiv

  • 1

    A dirija mersul unui animal sau, p. ext., al unui vehicul (cu tracţiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers.

    1. 1.1figurat, familiar A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acţioneze într-un anumit fel. A îndemna, a îmboldi.

    2. 1.2intranzitiv A merge. intranzitiv A zori, a se grăbi.

      • ‘Mâna cât putea de repede’

  • 2

    A lua, a duce, a târî cu sine.

  • 3

    A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva.

  • 4

    A pune în mişcare; a acţiona.

Origine

Lat. minari „a ameninţa”.

Definițiile principale ale MĂNÁ în Română

: MĂNÁ1MÂNÁ2MÁNĂ3MẤNĂ4

MÁNĂ3

substantiv feminin

  • 1

    Lichen comestibil care creşte pe stânci în forma unor mici gheme cenuşii, purtate uneori de vânt în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. pâine făcută din acest lichen.

    1. 1.1figurat Rod. Frupt.

    2. 1.2 Belşug, abundenţă.

  • 2

    Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite.

  • 3

    Rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; p. ext. stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după o ploaie.

Origine

Din sl. mana, ngr. mánna.

Definițiile principale ale MĂNÁ în Română

: MĂNÁ1MÂNÁ2MÁNĂ3MẤNĂ4

MẤNĂ4

substantiv feminin

  • 1

    Fiecare dintre cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebraţului, care se termină cu cele cinci degete.

    1. 1.1 Persoană, individ (conceput ca autor al unei acţiuni)

  • 2

    Cantitate mică din ceva, atât cât încape în palmă.

    1. 2.1

      • ‘O mână de om’
      • ‘O mână de oameni’

  • 3

    (În legătură cu numerale ordinale sau, rar, cardinale) Categorie, treaptă, rang, clasă; calitate.

  • 4

    Numele unor unelte sau obiecte (de gospodărie) sau ale unor părţi ale lor, care se aseamănă, ca formă şi ca utilizare, cu mâna (I 1) sau care se apucă, se manevrează cu mâna.

Origine

Lat. manus.