Definiție pentru MANDÁT în română:

MANDÁT

substantiv neutru

  • 1

    Împuternicire (contractuală) de a reprezenta o persoană fizică sau juridică şi de a acţiona în numele ei; act prin care se dă această împuternicire; procură.

  • 2

    Științe Juridice
    Dispoziţie, ordin.

  • 3

    Serviciu poştal prin care cineva poate expedia o sumă de bani pentru a fi remisă destinatarului; p. ext. formular completat în acest scop, pe baza căruia se face transmiterea sumei; sumă de bani expediată sau primită astfel.

Origine

Din fr. mandat. Cf. germ. Mandat.