Definiție pentru MÂNTUITÓR în română:

MÂNTUITÓR

adjectivFeminine -OÁRE, Plural mântuitori, Feminine and Plural -oare

  • 1

    Adesea substantivat Care mântuie (1), salvează.

  • 2

    rar Care mântuieşte (2), care vindecă; tămăduitor.

  • 3

    (În religia creştină) Care mântuieşte (3), izbăveşte (de păcate); izbăvitor.

Origine

Mântui + suf. -tor.

Pronunție

MÂNTUITÓR

/-tu-i-/

nume propriu masculinFeminine -OÁRE, Plural mântuitori, Feminine and Plural -oare

  • 1

    Adesea substantivat Care mântuie (1), salvează.

  • 2

    rar Care mântuieşte (2), care vindecă; tămăduitor.

  • 3

    (În religia creştină) Care mântuieşte (3), izbăveşte (de păcate); izbăvitor.

  • 4

    Denumire sub care este cunoscut Isus Hristos.

Pronunție

MÂNTUITÓR

/-tu-i-/