Definiție pentru MARAFÉT în română:

MARAFÉT

substantiv neutru

  • 1

    (Pop. şi fam.; la pl.) Fasoane, mofturi; nazuri; fiţe.

  • 2

    (Pop. şi fam.; mai ales la pl.) Podoabă (pretenţioasă).

    1. 2.1 Lucru mărunt, fleac.

  • 3

    învechit Meşteşug, dibăcie; iscusinţă, pricepere, măiestrie.

    1. 3.1 Procedeu, mijloc. P. ext. truc, tertip. Înşelătorie, artificiu.

Origine

Din ngr. maraféti.