Definiție pentru MĂRGĂRITÁR în română:

MĂRGĂRITÁR

substantiv neutruPlural mărgăritare, Plural mărgăritari

  • 1

    Boabă rotundă şi tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici şi care se utilizează ca podoabă de preţ; perlă, mărgărit.

    1. 1.1figurat Lucru fără cusur, de mare valoare.

  • 2

    Pietriş mărunt folosit la betoane pentru faţade, mozaicuri, pentru a fi aşternut pe alei etc..

Origine

Din ngr.margaritári.

substantiv masculinPlural mărgăritare, Plural mărgăritari

  • 1

    Botanică
    Lăcrămioară, cerceluş (2).

  • 2

    Numele unei specii de vâsc care creşte numai pe stejari, cu fructe în formă de bobiţe galbene; vâsc-de-stejar (Loranthus europaeus)..