Definiție pentru MĂRGĂRITĂRÉL în română:

MĂRGĂRITĂRÉL

substantiv neutruPlural mărgăritărele, Plural mărgăritărei

familiar
  • 1

    familiar învechit Diminutiv al lui mărgăritar(1); mărgărităraş.

Origine

Mărgăritar + suf. -el.

substantiv masculinPlural mărgăritărele, Plural mărgăritărei

Botanică
  • 1

    Botanică
    ; la pl. Lăcrămioare.