Definițiile principale ale MĂSURÁ în Română

: MĂSURÁ1MĂSÚRĂ2

MĂSURÁ1

verb

  • 1

    tranzitiv A determina cu instrumente sau aparate de măsură, etaloane etc. valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări.

    1. 1.1rar A aplica pedepse, lovituri etc.

  • 2

    tranzitiv A evalua, a aprecia valoarea, mărimea.

  • 3

    tranzitiv A străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spaţiu, o distanţă.

  • 4

    tranzitiv A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanţă, un loc; a scruta.

    1. 4.1 A privi pe cineva cu atenţie. A privi dispreţuitor sau ameninţător.

  • 5

    figurat tranzitiv A cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc..

  • 6

    figurat reflexiv şi tranzitiv A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forţei fizice, intelectuale etc..

Origine

Lat. mensurare.

Definițiile principale ale MĂSURÁ în Română

: MĂSURÁ1MĂSÚRĂ2

MĂSÚRĂ2

substantiv feminin

  • 1

    Valoare a unei mărimi, determinată prin raportare la o unitate dată; măsurare, determinare.

  • 2

    Unitate convenţională pentru măsurarea dimensiunilor, cantităţilor, volumelor etc.; vas, aparat etc. care reprezintă această unitate convenţională.

    1. 2.1 Conţinutul unui astfel de instrument.

  • 3

    Cantitate determinată, întindere limitată.

  • 4

    Muzică
    Unitate ritmică divizată în timpi egali ca durată, plasată între două bare şi notată cu o fracţie la începutul lucrării sau fragmentului vizat.

  • 5

    Unitate metrică compusă dintr-un anumit număr de silabe accentuate şi neaccentuate sau (în metrica antică) dintr-un anumit număr de silabe lungi şi scurte, care determină ritmul unui vers.

  • 6

    Filosofie
    Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate şi calitate, cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calităţii lui.

  • 7

    figurat (Mai ales la pl.) Dispoziţie, procedeu, mijloc utilizat pentru realizarea unui anumit scop; hotărâre, prevedere.

  • 8

    figurat Capacitate; valoare, putere, grad.

  • 9

    figurat Limită, punct extrem până la care se poate concepe, admite sau până la care este posibil ceva; moderaţie, cumpătare, înfrânare.

Origine

Lat. mensura.