Definițiile principale ale MECÁNIC în Română

: MECÁNIC1MECÁNIC2

MECÁNIC1

adjectiv

  • 1

    Care aparţine mecanicii (I), privitor la mecanică, de mecanică.

  • 2

    (Şi adverbial) Care este pus în mişcare de o maşină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul maşinilor sau al mecanismelor; mecanizat.

  • 3

    (Şi adverbial) Care se realizează fără participarea conştiinţei, a voinţei; maşinal, automat.

    1. 3.1 Care aplică o teză, o teorie, o dispoziţie etc. fără a ţine seama de specificul concret sau individual al situaţiei, fenomenului, cazului respectiv. Simplist, schematic, rigid, dogmatic.

substantiv

  • 1

    Specialist în mecanică (I 1, 2).

    1. 1.1 Persoană care efectuează operaţii de montaj, de reparare sau de întreţinere a utilajelor, maşinilor şi aparatelor.

    2. 1.2 Persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalaţiile anexe. Maşinist.

Origine

Din (I) lat. mechanica, germ. Mechanik, fr. méchanique, (II) lat. mechanicus, fr. mécanique, (III) lat. mechanicus, germ. Mechaniker.

Definițiile principale ale MECÁNIC în Română

: MECÁNIC1MECÁNIC2

MECÁNIC2

substantiv

  • 1

    Ştiinţă care studiază mişcarea sau echilibrul corpurilor sub acţiunea forţelor exercitate asupra lor; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene; mecanotehnică.

    1. 1.1învechit Mecanism, maşină.

  • 2

    Disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcţia şi funcţionarea maşinilor, îndeosebi a pieselor şi a mecanismelor care servesc la transmiterea mişcării.

  • 3

    Tratat, manual de mecanică (I 1, 2).

Origine

Din (I) lat. mechanica, germ. Mechanik, fr. méchanique, (II) lat. mechanicus, fr. mécanique, (III) lat. mechanicus, germ. Mechaniker.