Definiție pentru MENHÍR în română:

MENHÍR

substantiv neutru

  • 1

    Monument megalitic (funerar sau de cult, întâlnit mai ales în provincia Bretagne şi în sudul Angliei) de la sfârşitul epocii neolitice, construit dintr-un bloc înalt de piatră necioplită, aşezat vertical, izolat sau în grup.

Origine

Din fr. menhir.