Definiție pentru MERITÁ în română:

MERITÁ

verb tranzitivmérit

  • 1

    A fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni, a meritarisi.

    1. 1.1 A justifica, a îndreptăţi preţuirea, interesul sau grija care i se acordă.

    2. 1.2 (Despre mărfuri, obiecte de schimb) A justifica preţul cerut. A face, a valora.

Origine

Din fr.mériter.