Definiție pentru MIOCÉN în română:

MIOCÉN

substantiv neutruPlural mioceni

  • 1

    Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră şi faună asemănătoare cu cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor şi principalele lanţuri de munţi.

Origine

Din fr.miocène.

Pronunție

MIOCÉN

/mi-o-/

adjectivPlural mioceni, Feminine -Ă, Feminine and Plural -e

  • 1

    Care aparţine miocenului (1), privitor la miocen; miocenic.

Pronunție

MIOCÉN

/mi-o-/