Definiție pentru MIRÁJ în română:

MIRÁJ

substantiv neutru

  • 1

    Fenomen optic produs prin refracţia treptată a luminii în straturi de aer cu densităţi diferite, din cauza căruia, mai ales în deşert sau pe mare, apar la orizont imagini răsturnate ale unor părţi din natură, ale unor obiecte îndepărtate etc., ca şi cum s-ar reflecta într-o apă; p. ext. fata morgana.

  • 2

    figurat Imagine înşelătoare; închipuire, iluzie deşartă.

  • 3

    figurat Farmec, atracţie irezistibilă.

Origine

Din fr. mirage.

Utilizare

Var.: (rar) mirágiu s.n.