Definiție pentru MONOCÓRD în română:

MONOCÓRD

adjectiv

  • 1

    Care are o singură coardă; care vibrează într-un singur ton.

    1. 1.1figurat (Despre opere literare, artistice) Monoton, inexpresiv.

  • 2

    Străvechi instrument muzical cu o singură coardă.

Origine

Din fr. monocorde, lat. monochordum, germ. Monochord.