Definiție pentru MONOTRÉM în română:

MONOTRÉM

substantiv neutruPlural monotreme

  • 1

    La pl Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc şi cu corpul acoperit cu păr (sau ţepi), cărora le lipsesc mameloanele; (şi la sg.) animal care face parte din acest ordin.

    1. 1.1

      • ‘Mamifer monotrem’

Origine

Din fr.monotrème.

Utilizare

Var.: monotrémă s.f.