Definiție pentru MORÁL în română:

MORÁL

adjectiv

  • 1

    Care aparţine moralei, conduitei admise şi practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc.

    1. 1.1 Care conţine o învăţătură. Moralizator.

  • 2

    Care aparţine psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual.

substantiv

  • 1

    Ansamblul facultăţilor sufleteşti şi spirituale.

  • 2

    Stare afectivă, dispoziţie sufletească temporară care priveşte puterea, dorinţa, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultăţile.

    1. 2.1 Curaj, tărie sufletească.

Origine

Din lat. moralis, -e, fr. moral.

Utilizare

s.n., plural moraluri