Definiție pentru MORATÓRIU în română:

MORATÓRIU

substantiv neutruPlural moratorii

  • 1

    Amânare pe o anumită perioadă a plăţii datoriilor unui debitor, acordată de o instanţă judecătorească după declararea lui în stare de faliment; amânare a plăţii datoriilor publice şi particulare scadente, stabilită prin lege, pe un anumit timp sau pe întreaga perioadă în care există împrejurări speciale.

Origine

Din it.moratorio, lat.moratorium, germ.Moratorium.

adjectivPlural moratorii, Feminine -IE

  • 1

    1. 1.1 Care ţine de moratoriu (1), privitor la un moratoriu. Care acordă un termen de plată (amânat)