Definiție pentru MÚNTE în română:

MÚNTE

substantiv masculin

  • 1

    Ridicătură a scoarţei pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800 de metri.

    1. 1.1 Regiune, zonă muntoasă.

  • 2

    figurat Grămadă, cantitate mare (şi înaltă) din ceva; morman.

    1. 2.1 Om foarte înalt (şi solid)

Origine

Lat. mons, -tem.