Definițiile principale ale MUŞCÁ în Română

: MUŞCÁ1MÚSCĂ2

MUŞCÁ1

verb

  • 1

    tranzitiv A-şi înfige dinţii în ceva şi a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâşiind).

    1. 1.1 A pişca, a înţepa. A pricinui durere, usturime.

    2. 1.2figurat A provoca cuiva o senzaţie chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.)

  • 2

    intranzitiv şi tranzitiv A rupe cu dinţii o porţiune dintr-un aliment (pentru a mânca).

  • 3

    figurat tranzitiv A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înţepa.

Origine

Et. nec.

Definițiile principale ale MUŞCÁ în Română

: MUŞCÁ1MÚSCĂ2

MÚSCĂ2

substantiv feminin

  • 1

    Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt şi înţelept, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăieşte pe lângă casa omului; p. gener.(pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaşte numele.

  • 2

    învechit Albină.

  • 3

    unestablished (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară.

    1. 3.1 Mustaţă foarte mică.

  • 4

    unestablished regional Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinţii calului, după care i se poate aprecia vârsta.

  • 5

    unestablished Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane).

  • 6

    unestablished (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri în centrul ţintei.

  • 7

    unestablished regional Punct de broderie la cusăturile cu motive naţionale.

  • 8

    unestablished (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadraţi sportivii între 49 şi 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 48 kg şi seniorii până la 52 kg.

Origine

Lat. musca.