Definiție pentru NĂIMITÓR în română:

NĂIMITÓR

substantiv masculin

învechit
  • 1

    învechit Persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară).

    1. 1.1 Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară)

Origine

Năimi + suf. -tor.