Definiție pentru NATÍV în română:

NATÍV

adjectiv

  • 1

    (Despre însuşiri) Înnăscut, natural (I 4); firesc.

  • 2

    Chimie
    (despre elemente, mai ales despre metale) Care se găseşte în zăcămintele din scoarţa pământului în stare pură, necombinată cu alte substanţe.

Origine

Din lat. nativus, fr. natif, germ. nativ.