Definiție pentru NEASTẤMPĂR în română:

NEASTẤMPĂR

substantiv neutru

  • 1

    Faptul de a fi neastâmpărat; starea celui neastâmpărat; lipsă de astâmpăr; nelinişte, impacienţă, agitaţie.

Origine

Pref. ne- +astâmpăr.

Pronunție

NEASTẤMPĂR

/ne-as-/